Hipertensiunea arterială (HTA)

Diagnostic Factori favorizanţi Tratament naturist Dietoterapie Psihoterapie Fitoterapie Alte terapii

  Se ştie că bolile cardiovasculare sunt prima cauză de mortalitate din lume, în special în ţările dezvoltate. Dintre ele, HTA este o problemă de sănătate foarte frecventă.

       Diagnosticul de HTA. Astăzi, acest diagnostic se pune atunci când pacientul prezintă, la mai multe măsurători succesive, valori ale tensiunii arteriale (TA) peste 140 mmHg maxima (TA sistolică) şi 90 mmHg minima (TA diastolică). Observăm o tendinţă de scădere a pragului pentru diagnosticul de HTA o dată cu trecerea timpului, astfel că valorile de 160/95 mmHg, considerate altădată ca normale sau „la limită”, sunt apreciate astăzi ca valori tensionale mari, încadrabile în diagnosticul de HTA.
       Manifestările HTA. Unii pacienţi pot să nu aibă simptome, dar atunci când există o creştere tensională bruscă şi importantă, pot apare: cefalee (dureri de cap), ameţeli, înceţoşarea vederii, zgomote în urechi (acufene), epistaxis (sângerări nazale), palpitaţii, stare de oboseală fizică şi intelectuală, stare de iritabilitate, insomnii, parestezii (furnicături în membre).
       Pentru diagnosticul de HTA, pe lângă determinarea valorilor crescute ale TA, se fac şi unele analize de laborator:
- examenul de urină
- hematocrit
- creatinina, ureea sangvină, glicemie, colesterol, trigliceride, acid uric, potasiu
       De asemenea, se face examenul fundului de ochi (FO) de către medicul oftalmolog, radiografia toracică, electrocardiograma şi eventual ecocardiografia (ecografia inimii). Toate aceste analize au rolul de a stabili forma de HTA şi stadiul evolutiv, căci, deşi HTA a fost descrisă ca boală de mult timp, totuşi şi astăzi ea are unele enigme. Una dintre ele ar fi : ce anume face să apară această boală? Paradoxal, peste 90% din bolnavii de HTA au aşa-numită HTA esenţială sau primitivă, în care cauza HTA este necunoscută şi practic doar la restul de 10% din cazuri se cunoaşte cauza, care poate fi: boli ale rinichilor (stenoză de arteră renală, rinichi polichistic etc.), tumori ale glandelor suprarenale (feocromocitom), boli endocrine (sindrom Cushing, boli ale tiroidei, hiperparatiroidism) sau uneori utilizarea anticoncepţionalelor orale sau a altor grupe de medicamente care au ca efect secundar nociv creşterea TA.
        Practic, atunci când pacientul vine la medic şi acesta îi găseşte valori tensionale mari, medicul trimite pacientul să facă investigaţii şi analize pentru a vedea dacă nu este vorba de una din bolile de mai sus (cele 10%) şi dacă nici una din situaţii nu se confirmă, pacientul este diagnosticat cu „HTA esenţială”.
Stadiile HTA
       HTA poate avea mai multe stadii, în funcţie de modul cum afectează ea viaţa pacientului şi ce repercusiuni are ea asupra organelor din corp:
- în stadiul I – pacientul are doar valori crescute ale TA, fără nici un semn de afectare a altor organe sensibile la creşterea TA (inimă, creier şi rinichi)
- în stadiul al II-lea – pacientul are modificări la nivelul inimii (la radiografie, ECG sau ecocardiografie se găseşte HVS – mărirea ventriculului stâng), la examenul FO – modificări ale vaselor (FO gradul I sau II) şi la nivel renal – modificări ale analizelor (proteine în urină sau creşterea valorilor creatininei în sânge)
- în stadiul al III-lea – la pacient apar complicaţii ale HTA: insuficienţă cardiacă, hemoragii cerebrale sau accidente vasculare cerebrale, insuficienţă renală, proteinurie, hematurie, FO de gradul III.
       De asemenea, mai există o formă de HTA (care poate fi atât primitivă, cât şi secundară) numită HTA malignă sau cu evoluţie accelerată, caracterizată prin valori tensionale mari (TA diastolică peste 130 mm Hg), apariţia precoce a afectării inimii, rinichilor şi creierului (insuficienţă cardiacă, insuficienţă renală, accidente vasculare cerebrale sau encefalopatie hipertensivă) şi care răspunde greu la tratamentul medicamentos.
HTA pe grupe de vârstă
       La copii şi adolescenţi, HTA este cel mai frecvent de cauză secundară (determinată de boli renale, cardiovasculare sau endocrine). Fireşte că valorile TA normale la această categorie de pacienţi sunt corelate cu vârsta.
       La vârstnici, dimpotrivă, HTA secundară este rară, cea mai frecventă fiind HTA sistolică pură care apare după vârsta de 60 ani (numită şi HTA aterosclerotică).

       O formă particulară de HTA este cea apărută în sarcină (caz în care HTA se defineşte prin valori peste 135-140/75 mm Hg în trimestrul al doilea de sarcină sau peste 135-140/85 mm Hg în ultimul trimestru. La gravide, HTA poate fi destul de gravă, deoarece se poate complica cu preeclampsie sau eclampsie, boli considerate urgenţe obstetricale şi tratate la terapie intensivă.

Factori care favorizează apariţia HTA
        S-a constatat că pot fi incriminate în apariţia HTA următoarele situaţii:
1. consumul excesiv de sare (NaCl), deoarece ionul de sodiu se acumulează în organism şi în peretele arterial. (Menţionăm că acest factor nu acţionează la toţi pacienţii, ci doar la aceia care au anomalii genetice în transportul membranar al Na.) Din această cauză, se recomandă pacientului hipertensiv ca o primă măsură dietetică reducerea sării în alimentaţie. În schimb, se consideră că ionul de K are un efect protector împotriva HTA.
2. obezitatea, diabetul zaharat, ateroscleroza sau hiperuricemia (creşterea acidului uric în sânge). Mai ales persoanele care au rude cu asemenea boli sau cu HTA sunt ele însele predispuse la HTA.
3. fumatul – care determină creşteri de scurtă durată a TA şi creşte riscul de apariţie al complicaţiilor HTA sau accelerează evoluţia spre HTA malignă
4. consumul de alcool (în special bere şi vin) şi de cafea – care favorizează creşteri ale TA
5. sedentarismul (lipsa exerciţiului fizic), mai ales când pacientul este obez
6. factorii psihoemoţionali (stresul în special, dar şi tipul de personalitate)
        Aceşti factori pot fi influenţaţi printr-un tratament naturist, pentru a scădea TA pe o cale naturală.

Tratamentul naturist al HTA
        Situaţiile în care se aplică tratamentul naturist într-un caz de HTA
        Trebuie menţionat că un tratament naturist nu substituie, atunci când este cazul, medicamentele clasice. O dată stabilit diagnosticul de HTA (boală considerată cronică), pacientul trebuie să ia medicamentele stabilite, mai ales în situaţiile de criză hipertensivă (creşterea bruscă a valorilor TA) sau în cazurile particulare de HTA la copii şi la gravide. Aceste situaţii trebuie tratate de medicul specialist alopat, care să supravegheze atent bolnavul.
        Tratamentul naturist se poate administra în paralel cu medicamentele alopate, ca adjuvant, în toate formele de HTA (mai puţin urgenţele hipertensive). Totuşi, el este indicat în special în caz de HTA simptomatică sau asimptomatică în stadiile I-II (fără afectare sau cu afectare uşoară a inimii, creierului şi rinichilor). Pacientul cu HTA uşoară, căruia i s-a stabilit o medicaţie alopată cronică şi care îşi verifică periodic TA poate chiar înlocui, pe perioade scurte de timp, medicamentele cu un tratament naturist cu plante medicinale, stabilit de un medic specialist în fitoterapie. Astfel, bolnavul va fi protejat de efectele secundare ale medicamentelor alopate administrate pe termen lung.
        Sunt multe situaţii în care terapiile naturiste, mai ales când se asociază între ele şi cu tratamentul clasic, pot fi foarte eficiente şi pot determina scăderea dozelor de medicament antihipertensiv sau chiar stoparea sa completă, atunci când tensiunea revine la normal pentru o perioadă mare de timp. Totuşi, chiar şi în aceste situaţii, medicaţia clasică nu trebuie abandonată brusc, ci treptat şi sub control, pe măsură ce terapia naturistă îşi face efectul. Tratamentul naturist trebuie continuat minim 6 luni după dispariţia tuturor simptomelor şi normalizarea valorilor tensionale, pentru stabilizarea rezultatelor.

       Dietoterapia este un element esenţial în tratamentul HTA, precum şi în complicaţiile acesteia. Dacă ea nu este respectată, chiar şi tratamentele cele mai puternice pot fi ineficiente. Terapia naturală integrală vizează refacerea întregului organism. Astfel, dieta presupune, în primul rând, renunţarea la alimentele cu efecte negative asupra sănătăţii.
       Este bine să se renunţe la:
- fumat – care creşte foarte mult riscul de apariţie a bolilor inimii şi vaselor de sânge (un studiu medical realizat în 1993 a arătat că cei care renunţă la fumat îşi prelungesc viaţa sau durata timpului scurs până la apariţia primului infarct cu 50% faţă de cei care continuă să fumeze)
- alcool şi cafea (factori care cresc valorile TA şi riscul de apariţie a complicaţiilor HTA) şi de asemenea la produsele care conţin cofeină (Cola, Pepsi)
- zahărul alb şi înlocuitorii săi artificiali (aspartam, ciclamat), produsele zaharoase
- produsele alimentare care conţin aditivi sintetici (coloranţi, conservanţi, amelioratori de gust care conţin sodiu – glutamat monosodic) şi de asemenea la margarină (grăsime vegetală obţinută artificial)
- Se recomandă scoaterea sării din alimentaţie (eventual înlocuirea ei cu sare fără sodiu). Deci nu se adaugă sare la masă, se evită mezelurile şi brânzeturile sărate, conservele (conţin multă sare şi alţi aditivi) şi alte alimente bogate în sare (atenţie la grisine, sticksuri, biscuiţi etc.).
- De asemenea, se evită consumul produselor (mai ales a conservelor) cu carne (mai ales cea de porc), deoarece la prepararea cărnii se foloseşte multă sare, altfel ea nu are gust. Ca o paranteză, s-a demonstrat că vegetarienii au în general valori ale TA mai mici decât cei care consumă carne; mai ales persoanele în vârstă care sunt vegetariene beneficiază de acest avantaj.
- Trebuie folosite cu prudenţă condimentele picante tari (ardei iute, piper).
        Aceste interdicţii se menţin pe întreaga durată a tratamentului!
        La pacienţii supraponderali, trebuie urmărită reducerea greutăţii corporale prin regim alimentar hipocaloric şi prin exerciţii fizice regulate.
- De asemenea, trebuie redus consumul de grăsimi animale (slănină, untură, unt, smântână şi alte lactate, alimente precum maioneza etc.). Grăsimile animale sunt bogate în colesterol şi atunci când predomină în alimentaţie, favorizează depunerea colesterolului în pereţii vaselor de sânge, generând astfel ateroscleroza (ATS). ATS este considerată a fi unul din factorii care favorizează apariţia HTA, mai ales la vârste înaintate. Ce este ATS? Colesterolul depus pe pereţii arteriali formează adevărate „plăci” care îngroaşă peretele arterei, îi scad diametrul, o rigidizează şi o împiedică să-şi realizeze funcţiile (transportul sângelui şi hrănirea cu sânge a unor organe). Există în plus riscul ca o mică porţiune de aterom să se desprindă de pe peretele arterial, să fie luată de curentul de sânge şi să se oprească apoi, la mare distanţă, într-o arteră de calibru mai mic, pe care s-o obstrueze astfel. Acest fenomen se numeşte embolie şi este foarte periculos, pentru că artera care a fost obstruată nu mai poate iriga cu sânge organul pe care îl deservea. Acesta este mecanismul prin care se poate produce infarctul miocardic sau ischemia cerebrală (accidentele vasculare cerebrale).
        Deci, este important la pacienţii cu HTA să se verifice şi valoarea colesterolului din sânge şi aceasta să fie pe cât posibil menţinută în limite normale.

Alimente recomandate
        Bolnavul hipertensiv poate să înlocuiască în dieta sa grăsimile animale cu grăsimi vegetale, mai precis cu uleiuri vegetale, cel mai bine cu ulei presat la rece. Uleiurile de măsline, soia sau floarea-soarelui au un efect de protecţie a vaselor de sânge faţă de acţiunea colesterolului.
        Dieta este bine să fie suplimentată cu potasiu din surse naturale. În organism, există un fel de antagonism sodiu-potasiu, ceea ce face ca lipsa potasiului să ducă la acumularea sodiului, care este implicat în mecanismele de producere a hipertensiunii. În schimb, potasiul prezent în organism în cantităţi suficiente face să se elimine sodiul excesiv; potasiul are şi o acţiune de dilatare a vaselor de sânge, efect care este binefăcător şi produce astfel săderea TA. Sursele naturale de potasiu sunt cerealele, legumele şi fructele: făina integrală de grâu, tărâţele de grâu, fulgii de ovăz, pătrunjelul, spanacul, soia, cartofii, ciupercile champignon, caisele, stafidele, prunele, alunele şi migdalele, bananele şi curmalele, drojdia de bere uscată. Este bine ca legumele şi fructele să fie consumate cub formă de salate şi sucuri proaspete. Cartofii e indicat să fie fierţi în coajă şi în cantităţi mici de apă; foarte buni sunt şi cartofii copţi.
        De asemenea, sunt bune şi alimentele cu un conţinut bogat de calciu, deoarece s-a dovedit că ele reduc TA. Dintre acestea fac parte: verdeţurile de la care se consumă frunzele (ex. pătrunjelul, leuşteanul şi leurda), soia, smochinele, migdalele dulci (să nu fie prăjite sau sărate); ele conţin mai mult calciu decât laptele. Atât laptele (mai ales cel pasteurizat), cât şi brânzeturile sau alte produse lactate concentrate nu sunt indicate, deoarece sunt bogate în grăsimi şi sare.

Alimente-medicament în tratamentul HTA
       Hrişca – o cereală mai puţin cunoscută, dar care creştea mai demult şi la noi din abundenţă, are un efect foarte bun de protecţie şi de regenerare a vaselor sangvine. Se recomandă să fie consumată mai ales de către persoanele predispuse la accidente vasculare. Ea poate fi procurată de la magazinele naturiste şi este foarte uşor de preparat, fiartă cu adaos de legume sau prăjită.
       O plantă celebră este usturoiul (Allium sativum). Consumul de usturoi în dietă are efect de scădere a TA; la fel de eficientă este şi tinctura de usturoi, câte 20 picături de 3 ori pe zi, într-un pahar cu apă.
       Lămâile – atunci când sunt consumate zilnic, scad tensiunea arterială şi nivelul colesterolului, protejează vasele de sânge şi fluidifică sângele. Se poate folosi fie fructul întreg, cu tot cu coajă, fie doar sucul proaspăt stors. Iată o reţetă ce se poate folosi: se spală foarte bine 2 lămâi cu tot cu coajă, se taie în bucăţi mari şi se introduc într-un mixer electric (blender). Se adaugă 600 ml apă şi 1-2 linguri de miere. Se amestecă şi se mai lasă apoi 15 minute, apoi se filtrează şi se consumă în aceeaşi zi.
        Strugurii – au un bun efect diuretic, curăţă organismul şi ajută la eliminarea depozitelor de colesterol de pe vasele sangvine. Dacă suferiţi de HTA, puteţi face toamna, în sezonul strugurilor, o cură de 7-10 zile în care să mâncaţi doar struguri şi nimic altceva. Cu o condiţie: să nu aveţi şi diabet zaharat, situaţie în care strugurii sunt contraindicaţi.
        Alte fructe foarte indicate pentru consumul zilnic sunt: mere, măceşe, coacăze roşii şi negre, fructe de păducel şi alte fructe de pădure.
        Sucurile de fructe şi legume – se vor consuma zilnic, dimineaţa, pe stomacul gol, 1-2 pahare de suc proaspăt stors; un exemplu de amestec de sucuri eficient în HTA este: suc de ţelină 100 ml, suc de sfeclă roşie 100 ml, suc de pătrunjel (din rădăcini şi frunze) 50 ml şi suc de hrean 50 ml, la care se poate adăuga, după gust, miere de salcâm şi puţin suc de lămâie. De asemenea, este bun şi sucul obţinut din mlădiţe de orz verde, câte 50 ml zilnic, dimineaţa. Sucul de orz verde este foarte bogat în calciu, fier, potasiu, vitamine şi enzime şi previne îmbătrânirea şi instalarea bolilor degenerative.
       Oţetul de mere şi miere – este bogat în potasiu şi alte elemente minerale şi se recomandă mai ales atunci când HTA este asociată cu boli ale vaselor de sânge (în special ateroscleroză), boli degenerative, insomnie, obezitate. Se iau câte 2 linguriţe la o cană cu apă, dimineaţa, sau se adaugă în salatele de crudităţi.

       Dintre produsele apicole, sunt indicate mai ales polenul şi lăptişorul de matcă.
       Pentru a da gust mâncării, putem folosi ca şi condimente: rozmarin, mentă, măghiran, enibahar, fenicul.

       Psihoterapie
       Profilul psiho-emoţional al pacientului hipertensiv
       S-a constatat că HTA nu apare la orice fel de persoane, ci la cele supuse la stres prelungit şi care nu pot face faţă unui astfel de stres.
1. Astfel, există o categorie de bolnavi cu HTA oscilantă, la care creşterile TA sunt neregulate şi apar atunci când persoana este îngrijorată, neliniştită, are stări de teamă sau are insomnii, iar aceste stări sunt adesea însoţite de palpitaţii. La asemenea persoane, este foarte bine ca tratamentul să cuprindă şi remedii calmante sau eventual exerciţii de relaxare, care să le ajute să nu-şi mai facă griji atunci când nu este cazul.
2. Alte persoane care suferă de HTA sunt cele care au o stare de tensiune psihică permanentă, adesea ele au funcţii de conducere sau sunt factori de decizie la locul de muncă. Ei se gândesc tot timpul la ceea ce au de făcut şi sunt într-o permanentă stare de încordare. La aceste persoane, pot apare creşteri ale valorilor TA atât maximă (sistolică), cât şi minimă (diastolică – corelată cu starea permanentă de stres), încă de la vârste tinere (35-40 ani). Situaţiile de creşteri tensionale survin adesea atunci când aceste persoane se înfurie sau sunt foarte încordate. Atunci ele se simt cuprinse de un val de căldură, se înroşesc la faţă şi simt pulsaţii în piept sau chiar în întreg corpul. Ele fac HTA datorită înverşunării şi a concentrării neîntrerupte. Sunt persoane care sacrifică totul pentru munca, interesul, pasiunile sau activităţile lor. Ca regulă de viaţă, ele au nevoie să se oprească din când în când din activităţile lor, să-şi ia o pauză pentru relaxare şi să înveţe să fie mai detaşate de ceea ce fac.
3. Un al treilea tip de pacient hipertensiv este cel pasiv, cu tendinţa la inactivitate şi care trăieşte mai mult în trecut. Este lent în mişcări, are multe obiceiuri (”tabieturi”) şi ataşamente la care îi este greu să renunţe. El este adesea obez şi are crescute valorile colesterolului. La măsurarea TA, i se găsesc de regulă valori crescute, mai ales maxima, TA sistolică. La acest pacient apar frecvent şi boli ale inimii (cardiopatie ischemică) sau diabet zaharat. Din punct de vedere psihologic, acest pacient trebuie să înveţe să renunţe la ataşamentele şi la rigidităţile sale, să fie mai deschis la nou.

       Fitoterapia - tratarea HTA cu plante medicinale.
       Există plante cu principii active cunoscute ca având efect sedativ şi de reducere a stresului. Dintre ele, enumerăm:
- Talpa-gâştei (Leonurus cardiaca – partea aeriană); este o plantă cu un bun efect calmant şi se recomandă mai ales în cazul HTA care survine pe un fond de iritabilitate, mânie, încordare. De asemenea, este utilă, alături de păducel, în HTA instalată la menopauză.
- Păducelul (Crataegus monogyna, C. oxyacantha – de la care se folosesc frunzele, florile şi fructele). A fost studiat ştiinţific de către farmacişti şi s-a demonstrat că are un efect de scădere a TA, de dilatare a vaselor coronare şi tonic al inimii şi vaselor de sânge; nu este toxic şi nu dă efecte secundare. El este nelipsit din tratamentele naturiste pentru bolile inimii şi ale vaselor de sânge (este acceptat astăzi şi de către unii medici cardiologi).
- Tei (Tilia platyphyllos, Tilia argentea, Tilia cordata – flori) – este indicat pentru efectul său liniştitor la pacienţii care au HTA însoţită de stări de nelinişte, îngrijorare sau chiar insomnie.
- Valeriana (Valeriana officinalis – rădăcină) este un binecunoscut sedativ şi se recomandă la persoanele care fac HTA pe fondul stărilor de nelinişte şi de nervozitate şi care au adesea palpitaţii, crize de sufocare sau dureri abdominale.
- Levănţica (Lavadula angustifolia – de la care se foloseşte în special uleiul volatil – în aromaterapie sau intern – 2-3 picături de 3 ori pe zi, cu apă).
- Roiniţa (Melissa officinalis – frunzele) – este şi ea un bun calmant, antidepresiv şi ajută la eliminarea stărilor de mânie, iritabilitate şi frustrare care adesea întreţin sau pot declanşa pusee de HTA. Este indicată mai ales la persoanele agitate, care nu se pot odihni şi care sunt sensibile la influenţele exterioare.
- Sunătoarea (Hypericum perforatum – partea aeriană) elimină tensiunea psihică şi se recomandă în HTA asociată cu dureri de cap, stări de agitaţie sau insomnie.

       Unele plante acţionează prin efectul diuretic:
- Mesteacăn (Betula pendula, Betula verrucosa – de la care se folosesc frunzele – are şi un bun efect de scădere a acidului uric din sânge)
- Coada-calului (Equisetum arvense – partea aeriană)
- Feciorică (Herniaria glabra – partea aeriană)
- Trei-fraţi-pătaţi (Viola tricolor – partea aeriană)
- Mătasea de porumb (Stigmata Maydis)
- Codiţele de cireş sau vişin (Stipites Cerasorum)
- Tecile de fasole (Phaseoli fructus sine seminibus).

       Alte plante folosite:
- Traista-ciobanului (Capsella bursa-pastoris – partea aeriană) – are, pe lângă acţiunea hipotensivă, şi proprietăţi de oprire a hemoragiilor, de aceea se recomandă în cazul HTA însoţite de sângerări (epistaxis etc.) sau în HTA apărută la menopauză.
- Vâscul (Viscum album – ramuri cu frunze), se utilizează vâscul de pe măr, păr, brad, cireş; nu se foloseşte vâscul de pe salcie, plop, arţar, salcâm, care este otrăvitor. Are un bun efect de scădere a TA, dar este şi o plantă care are o anumită toxicitate. Mai ales bolnavii de inimă trebuie să fie atenţi când folosesc vâsc şi, dacă apar aritmii cardiace, trebuie întreruptă administrarea plantei. De fapt, vâscul are un efect reglator, astfel încât la hipertensivi scade TA, iar la hipotensivi creşte TA.
- Saschiu (Vinca minor – partea aeriană) – care produce dilatarea vaselor de sânge şi care se recomandă mai ales la vârstnici, în ateroscleroză cerebrală sau sechele după accidente vasculare cerebrale.

       Tratamentul cu plante medicinale în funcţie de tipul psiho-emoţional (cele 3 tipologii descrise mai sus):
       Persoanele din tipul 1, cel care îşi face multe griji, trebuie să folosească în primul rând plante cu efect calmant şi care să aibă un gust predominant dulce (ex. tei, valeriana).
        Persoanele din tipul 2, cel „workaholic” (pasionat de muncă) şi iritabil au nevoie de remedii (plante) care să le răcorească şi care să ajute la eliminarea emoţiilor excesive. Asemenea remedii sunt, de exemplu, unele plante amare precum coada şoricelului (Achillea millefolium – vârfuri înflorite). Alte plante utile pentru acest tip sunt: talpa-gâştei, care ne ajută să judecăm problemele la rece, menta (Mentha piperita – frunze)– binecunoscută plantă cu efect răcitor sau păpădia (Taraxacum officinale – partea aeriană), care ajută la îndepărtarea stărilor de mânie.
        Pacientul de tip 3, cel obez. Un tratament al hipertensiunii, în acest caz, ar trebui să asocieze şi plante cu acţiune diuretică şi depurativă, care să ajute la eliminarea grăsimilor depuse pe vasele de sânge. De exemplu, una din acest plante este brusturele (Arctium lappa – rădăcina), care este cunoscut ca un excelent purificator al sângelui şi al întregului corp. Brusturele este şi un bun diuretic, iar acţiunea diuretică este unul din mecanismele prin care se obţine reducerea TA (mecanism folosit şi în medicina alopată, unde pentru tratamentul HTA se foloseşte de ex. Furosemidul, care este diuretic). Alte plante utile pentru efectul diuretic şi depurativ, care ajută la eliminarea colesterolului excesiv, sunt: păpădie, mesteacăn, coada-calului, frunzele de măslin (Olea europaea). Anghinarea (Cynara scolymus – frunze) este şi ea o plantă valoroasă, care ajută la eliminarea depozitelor de colesterol din vase.

       Modul de administrare al plantelor medicinale
       Cel mai bine este ca, pentru un tratament optim, să asociem 4-7 plante medicinale cu efect antihipertensiv (combinarea plantelor le sporeşte efectul) şi să administrăm acest amestec un timp mai lung –3-4 luni, deoarece plantele medicinale au un efect blând, care se instalează în timp. Cel mai bine este să luaţi plantele sub formă de pulbere, macerat la rece sau tinctură, deci utilizarea plantelor fără fierbere, deoarece fierberea distruge multe din componentele active ale plantelor.
       Pulberea din planta uscată se obţine prin mărunţirea sau măcinarea plantei sau a amestecului de plante într-un mojar sau cu râşniţa electrică. De obicei se administrează câte 1 linguriţă de 4 ori pe zi, (doză valabilă pentru plantele lipsite de toxicitate). Se ţine pulberea (umezită cu apă) sub limbă 15 minute, apoi se înghite cu apă sau cu puţină miere.
       Macerat la rece: se prepară de obicei, pentru uz intern, dintr-o linguriţă de plantă mărunţită sau amestec de plante la o cană cu apă plată rece (la temperatura camerei). Se lasă la macerat 6-8 ore (timp în care se agită periodic), apoi se strecoară şi se bea. Doza de macerat este de 4-5 căni/zi. Se poate prepara de la început cantitatea de macerat pentru 24 ore (se pun 4-5 linguriţe amestec la 1 litru de apă rece).
        Infuzia – cel mai puţin eficientă: se încălzeşte apa până fierbe, apoi se pune 1 linguriţă de plantă mărunţită la o cană cu apă clocotită. Se opreşte focul, se acoperă vasul cu o farfurioară şi se mai lasă 5-10 minute; apoi se strecoară şi se bea. Doza este de 3-4 căni/zi.

       Se mai folosesc pentru tratarea HTA şi unele produse gemoterapice (extracte în alccol şi glicerină din muguri şi ţesuturi vegetale tinere ale plantelor), care se găsesc în magazinele Plafar: mlădiţe de păducel (Crataegus oxyacantha) – cu efect reglator al TA, mlădiţe de măslin (Olea europaea) – cu efect foarte bun anti-aterosclerotic şi sevă de mesteacăn (Betula linfa) – foarte bun depurativ. Se pot lua toate 3 produsele în asociere, câte 50 picături din fiecare, zilnic, cu apă.

       Alte terapii
       Exerciţiile de relaxare combinate cu meloterapia se pot realiza, de exemplu, pe un fond muzical în surdină (de preferinţă sunete din natură sau o muzică liniştitoare, poate fi şi muzică clasică). Studii recente au arătat efecte bune antihipertensive la audiţia repetată a unor piese precum Don Juan de Mozart şi Rapsodia ungară de Liszt. Pacientul va sta întins cu faţa în sus şi va urmări să-şi relaxeze, pe rând, fiecare parte a corpului, începând cu membrele (picioare, mâini) şi urcând în sus spre abdomen, trunchi şi apoi cap. El îşi poate repeta în gând, de exemplu, „piciorul meu este din ce în ce mai relaxat”, „mă simt din ce în ce mai calm, mai liniştit” ş.a.m.d., până ce întreg corpul se relaxează complet. Acest exerciţiu durează cam 15-20 minute şi realizat zilnic, aduce numeroase beneficii în ce priveşte scăderea TA şi creşterea toleranţei la stres.
       Expunerea moderată la soare şi evitarea frigului
        S-a dovedit că frigul prelungit este un factor de stres care duce la creşterea tensiunii arteriale sistolice. De aceea, este important ca atât corpul, cât şi extremităţile să fie menţinute calde, printr-o îmbrăcăminte corespunzătoare şi asigurarea unui confort termic în locuinţă.
        Expunerea moderată la soare este în schimb un factor protector, pentru că dilată vasele de sânge şi scade astfel TA. Efectul este maxim la 24 ore după expunere şi durează mai multe zile. Atenţie însă, căldura nu trebuie să fie excesivă, astfel încât să ne ardem. E suficientă o expunere la soare a întregului corp de 15 minute, de 2 ori pe zi (dimineaţa şi seara).
        Plimbările în natură vă vor ajuta să vă destresaţi, mai ales dacă alegeţi pentru plimbare o pădure de conifere sau una de tei. Alegeţi zonele cu multă verdeaţă, deoarece culoarea verde s-a dovedit că are un efect calmant şi de aceea este ideală pentru a favoriza relaxarea atât de necesară pacientului cu HTA. În timpul plimbării, abandonaţi toate preocupările cotidiene şi urmăriţi să „vă lăsaţi furaţi” de culorile, sunetele şi aromele naturii. American College of Sports Medicine, 1993: S-a demonstrat că mişcarea realizată regulat (de 3 ori pe săptămână, câte 45 minute), doar ea singură, fără alte terapii complementare, scade TA cu cel puţin 10 mmHg. Acest efect apare mai ales la cei care moştenesc o predispoziţie la HTA.

     În concluzie, pentru a elimina definitiv HTA, începeţi din timp regimul de viaţă naturist, pentru că întotdeauna este mai uşor să previi decât să tratezi. Abandonaţi fumatul, alcoolul şi cafeaua, faceţi exerciţii fizice moderate, alternaţi perioadele de muncă cu cele de odihnă şi refacere, nu vă supraalimentaţi, urmăriţi să consumaţi alimente cât mai naturale şi mai sănătoase şi în plus, apelaţi la ajutorul nepreţuit al plantelor medicinale.

Autor: Cristina Pavel